Reglementarea ofertei publice pe piaţa de capital autohtonă

Oferta publică este un mecanism de tranzacţionare a valorilor mobiliare pe piaţa de capital cu un grad înalt de transparentizare al procesului de tranzacţionare, al activităţii emitentului acestor valori mobiliare dar şi al ofertanţilor alţii decât emitentul, întru asigurarea siguranţei potenţialilor investitori dar şi a deţinătorilor existenţi ale acestor valori mobiliare. 

Oferta publică este considerată o operaţiune specială, fermă, nenegociabilă ulterior lansării, în care ofertantul considerat iniţiatorul ofertei va respecta obligatoriu cel puţin termenii şi condiţiile iniţiale la cumpără sau vinderea pachetelor mari de valori mobiliare.

Orice ofertă publică poate fi efectuată doar în urma publicări unui prospect cu acces liber pentru persoanele interesate în care se indică mai multe condiţii de desfăşurare ale acesteia şi părţile implicate.

Din alt punct de vedere oferta publică se subînţelege un comunicat adresată unor persoane, făcută sub orice formă şi prin orice mijloace, care prezintă informaţii suficiente despre termenele ofertei şi despre valorile mobiliare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la cumpărarea sau subscrierea acestor valori mobiliare.

Ofertele publice poate fi oferte de vânzare sau de cumpărare a valorilor mobiliare iar iniţiatorii lor pot fi: emitentul acestor valori mobiliare, deţinătorii existenţii, potenţialii investitori dar şi statul. Ofertele pot fi îndreptate atât spre majorarea lichidităţii valorilor mobiliare pe piaţa de capital în cazul ofertelor de vânzare cât şi spre consolidarea pachetelor de valori mobiliare de către deţinătorii existenţi sau potenţialii investitori în cazul ofertelor de cumpărare.

Ofertele publice de vânzare sunt ofertele iniţiate de către emitent pe piaţa primară sau de către alţi ofertanţi pe piaţa secundară. Emitentul la fel poate iniţia oferte publice pe piaţa secundară de capital în cazul în care deţine valori mobiliare de tezaur. În practica internaţională acestor oferte le sunt acordate un interes sporit şi sunt utilizate ca un indicator de determinare a gradului de lichiditate, transparenţă şi dezvoltare a pieţei de capital.

Ofertele publice de vânzare sunt:

  • Oferta publică iniţială sau IPO (engl. initial public of offert) – ofertă utilizată de către emitent pentru emiterea de noi acţiuni pe piaţa primară pentru un cerc larg de potenţiali investitori cu scopul de accede la tranzacţionare pe o piaţă bursieră reglementată;
  • Oferta publică privată sau PO (engl. private offering) – ofertă utilizată de către emitent pentru emiterea de noi acţiuni pe piaţa primară pentru un cerc restrâns de potenţiali investitori determinaţi din timp cu scopul de accede la tranzacţionare pe o piaţă bursieră reglementată;
  • Oferta publică primară sau PPO (engl. primary public offering) – ofertă utilizată de către emitent pentru emiterea suplimentară de noi acţiuni piaţa primară care deja sunt tranzacţionate pe o piaţă bursieră reglementată;
  • Oferta publică secundară sau SPO (engl. secondary public offering) – ofertă utilizată de acţionarii existenţi pentru înstrăinare pe piaţa secundară a pachetelor mari de acţiuni;
  • Oferta publică directă sau DPO (engl. direct public offering) – ofertă efectuată înafara unei pieţe bursiere reglementate de către emitent direct investitorilor primari sau acţionarilor existenţi.

În practică, toate aceste oferte sunt numite IPO deoarece au acelaşi scop, cum ar fi de distribuire publică în rândul unor cercuri cât mai mari de investitori a valorilor mobiliare. Aceste tipuri de tranzacţii sunt specifice statelor anglo-saxone care văd piaţa de capital ca o sursă importantă de atragere a investiţiilor. Până şi guvernele acestor statele atrag capital pentru necesităţile sale prin privatizarea companiilor de stat prin intermediul IPO.

Companiile din aceste state prin intermediul ofertelor publice atrag până 15-20% din toate investiţiile în capitalul social. O altă situaţie sunt în statele europene care au un alt model de dezvoltare a pieţei financiare şi sunt îndreptate spre creditele bancare. Aici rata de atragere a investiţiilor prin intermediul ofertelor publice în capitalul social este de 5-10%.\r\nOferte publice de cumpărare – în cadrul căreia un ofertant îşi prezintă intenţia de a cumpăra valori mobiliare pe piaţa secundară într-o cantitate stabilită la un preţ bine determinat, adresat tuturor acţionarilor prin diferite căi de informare posibile. Aceste oferte pot fi benevole sau impuse de legislaţie.

Este important de menţionat că ofertele publice sunt efectuate prin intermediul intermediarilor financiari şi de fiecare dată necesită permisiune din partea organelor de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital.

Pe piaţa de capital din Republica Moldova, oferta publică este reglementată de Legea nr. 171 din 11.07.2012 privind piaţa de capital. Scopurile acestei reglementări consta în aceleaşi lucruri menţionate mai sus, cum ar fi transparentizarea procesului de tranzacţionare cu acţiuni, activităţii emitenţilor şi asigurarea siguranţii acţionarilor şi potenţialilor investitori. Mai puţin se vede oferta publică ca un mecanism de creare a lichidităţilor pe piaţa de capital şi mai mult ca unul de consolidare a acţiunilor în pachete mai mari de acţiuni, situaţie specifică pieţei de capital din Republica Moldova.

Cadrul legal nu prevede o clasificare distinctă a tipurilor de oferte publice care pot fi pe piaţa de capital autohtonă, mai ales în cazul ofertelor de vânzare care pot fi determinate prin deducţie aplicând aspectele teoretice şi practice de pe alte pieţe de capital . Pe ofertele publice de cumpărare sunt puse un accent mai pronunţat prin reglementate adiţională prin Regulamentul nr.33/1 din 16.06.2015 privind ofertele publice de cumpărare, care prezintă o oricare clasificare şi o reglementare mai strictă.

Totuşi există în paranteze o menţionare a tipurilor de oferte publice cum ar fi: de plasament, de admitere pe piaţa reglementată, de preluare, de revânzare, de achiziţionare.



Reieşind din acele menţionate mai sus, putem constata că pe piaţa de capital autohtonă sunt oferte publice de vânzare şi de cumpărare. Ofertele publice de vânzare sunt acele de plasament, de admitere pe piaţa reglementată şi de revânzare. Dacă e să reformulăm denumirea lor din punct de vedere teoretic dar şi a practicii internaţionale, atunci putem afirma că pe piaţa de capital autohtonă avem oferte publice primare (PPO), oferte publice iniţiale (IPO), oferte publice private (PO) şi oferte publice secundare (SPO).

Ofertele de preluare şi achiziţionare sunt oferte de cumpărare. Ofertele de preluare conform cadrului legal sunt divizate în oferte benevole şi oferte obligatoriu.

Ofertele de preluare benevolă sunt efectuate în cazul în care ofertantul, neavând această obligaţie conform legii, adresează o ofertă de preluare referitoare la cumpărarea unui număr de valori mobiliare cu drept de vot ale unui emitent care este de interes public, care urmăreşte sau are ca obiectiv obţinerea a mai mult de 50% din numărul total al acestor valori mobiliare. În cazul României acest prag se situează la 33%. Ofertantul poate fi un potenţial investitor sau acţionar, dar într-un nici un caz emitentul acestor valori mobiliare.\r\nOfertele de preluare obligatorii sunt ofertele impuse de legislaţie deţinătorilor existenţi de valori mobiliare care au achiziţionat anterior cu persoanele sale afiliate mai mult de 50% din valorile mobiliare ale emitentului. Este un mecanism de protejare a acţionariatului emitentului. În cazul în care acţionarii existenţi au oricare dubii faţă de capacitatea investitorului, atunci ei au tot dreptul să vând valorile mobiliare deţinute.

În scopul protejării intereselor acţionarilor majoritari dar şi a celor minoritari, pe piaţa de capital autohtonă mai sunt două regimuri speciale de efectuare a ofertei publice în ambele sensuri, atât de cumpărare cât şi de vânzare, numite conform legislaţiei, în primul caz cerere de retragere obligatorie şi în al doilea caz cererea de achiziţionare obligatorie.

Aceste tipuri de ofertă apar în cazul în care există un deţinător majoritar de valori mobiliare de peste 90% şi care are dreptul să solicite cumpărarea tuturor valorilor mobiliare de la restul deţinătorilor sa, deţinătorii minoritari au dreptul să solicite vânzarea valorilor mobiliare către deţinătorul majoritar.

Ofertele publice de cumpărare şi dar şi acelea speciale se efectuează la un preţ echitabil care este calculat ca:

  • preţul cel mai mare plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în decurs de 12 luni anterioare ofertei publice; sau dacă nu poate fi aplicat:
  • preţul mediu ponderat de tranzacţionare pe piaţa reglementată aferent ultimelor 6 luni anterioare ofertei; sau dacă nu poate fi aplicat una din următoarele:
  • preţul mediu ponderat de tranzacţionare aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;
  • valoarea activelor nete pe o acţiune a societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;
  • valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

Cadrul legal prevede că ofertele publice se efectuează doar prin intermediul societăţilor de investiţii şi al persoanelor acceptate care sunt aprobate de către organul de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital autohtone, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare pe teritoriul Republicii Moldova.

Efectuarea ofertei publice, ne luând în considerare sensul ei de vânzare sau cumpărare, este obligatoriu să fie însoţită de publicare unei oferte publice care anterior a fost aprobată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Prospectul trebuie să conţină cel puţin informaţii privind emitentul şi/sau ofertantul, valorile mobiliare, de asemenea toate informaţiile care să le permită investitorilor să facă o apreciere în cunoştinţă de cauză asupra activelor şi pasivelor, asupra situaţiei financiare, a profitului sau a pierderilor, asupra perspectivelor emitentului, ofertantului sau ale garantului emisiunii, în cazul existenţei acestuia, precum şi asupra drepturilor aferente acestor valori mobiliare.

Prospectul dat se publică pe site-ul emitentului, a pieţei reglementate şi al organului de reglementare şi supraveghere, totodată în unul sau în mai multe ziare cu difuzare naţională.

Conform Regulile pieţei reglementate Bursei de Valori a Moldovei (BVM), pe lângă condiţiile de accedere a companiilor pe această piaţă cum ar fi: capitalizare bursieră sau capitalul propriu al emitentului trebuie să fie cel puţin echivalentul în lei al unui milion de euro calculat la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data admiterii; valoarea emisiunii valorilor mobiliare de creanţă pentru care se solicită admiterea spre tranzacţionare pe piaţa reglementată trebuie să fie cel puţin echivalentul în lei a 200000 de euro calculat la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data admiterii; cel puţin 10% din acţiunile de aceeaşi clasă să fie în circulaţie liberă, activele nete ale emitentului nu trebuie să fie mai mici decât capitalul social pe parcursul ultimilor doi ani ai perioadei de activitate etc, mai este necesar să fie publicat un prospect de ofertă publică.

Nu am observat o obligare promptă de efectuare a unei oferte publice pentru a fi admisie valorile mobiliare a unei societăţi pe piaţa reglementată, în afară de publicare unei oferte publice. Dovadă la cele spuse este acest punct din Regulile (BVM) „Dacă admiterea spre tranzacţionare a acţiunilor este precedată de o ofertă publică, atunci capitalizarea bursieră previzibilă se calculează prin înmulţirea numărului total de acţiuni cu preţul din cadrul ofertei publice. Dacă admiterea spre tranzacţionare a acţiunilor nu este precedată de o ofertă publică, se va folosi capitalul propriu al emitentului, astfel cum reiese acesta din ultima situaţie financiară auditată” . Prin aceasta se lasă de înţeles că emitentul singur alege cum să fie admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată în cazul în care corespunde criteriilor de admitere.

Pe parcursul al 7 ani, din 2009 până în 2015, pe piaţa secundară la Bursa de Valori a Moldovei au avut loc tranzacţii prin intermediul ofertelor publice în valoare de 347,1 milioane lei, ce presupune 11,62% din valoarea totală de tranzacţii pe această piaţă de 2.987,9 milioane lei.

 

Figura nr.1 Valoarea tranzacţiilor prin intermediul ofertei publice la Bursa de Valori a Moldovei în perioada anilor 2009-2015 (lei).

Sursa: elaborată de autor conform datelor statistice ale Bursei de Valori a Moldovei

Toate aceste oferte publice au fost oferte de cumpărare a valorilor mobiliare pe piaţa secundară. Prin intermediul lor au avut loc consolidate pachetelor mari de acţiuni. În anul 2015 cota tranzacţiilor prin intermediul ofertelor publice a fost de 74,19% din totalul tranzacţiilor înregistrate la Bursa de Valori a Moldovei. Nu a fost înregistrată nici o ofertă de vânzare a valorilor mobiliare pe piaţa primară şi secundară.

 

Figura nr.2 Cota tranzacţiilor prin intermediul ofertei publice din totalul tranzacţiilor la Bursa de Valori a Moldovei în perioada anilor 2009-2015 (%)

Sursa: elaborată de autor conform datelor statistice ale Bursei de Valori a Moldovei

În perioada anilor 2009 – 2014 ofertele publice au fost organizate în baza prevederilor Legii nr. 199 – XIV din 18.11.1998 privind piaţa valorilor mobiliare care a fost substituită de Legea privind piaţa de capital menţionată mai sus. Legea privind piaţa valorilor mobiliare clasifica ofertele publice după oferte publice organizate pe piaţa primară la emisiunea publică a noilor valori mobiliare şi pe piaţa secundară, care la rândul lor erau divizate în oferte publice de vânzare şi de cumpărare cum ar fi cele benevole, obligatorii şi de procurare. La fel prevedea cine pot fi ofertanţii, emitentul, acţionarii sau potenţialii investitori, specific fiecărui tip de ofertă publică. Pentru fiecare tip de ofertă erau prevăzută situaţia clare care răspundeau la următoarele întrebări când se efectuează? de către cine? şi pentru ce? O atenţie tot mai deosibită a fost acordată ofertelor publice de cumpărare pe piaţa secundară, fapt dovedit şi de reglementarea suplimentară – Instrucţiunea cu privire la oferta publică a valorilor mobiliare pe piaţa secundară (Hotărârea CNPF nr. 64/4 din 31.12.2008).

În urma celor relatate pot constata că ofertele publice sunt mecanisme de tranzacţionare cu înalt grad de transparenţă atât asupra activităţii emitentului cât şi a investitorilor potenţiali. Gradul de transparenţă solicitat pe piaţa de capital autohton corespunde criteriilor necesari stabiliţi pentru oferte publice în practica internaţională. Lucru dovedit şi de aplicarea prevederilor directivelor UE în Legea privind piaţa de capital.

Siguranţa tranzacţionării valorilor mobiliare în condiţii echitabile pentru deţinătorii de valori mobiliare dar şi pentru potenţialii investitorii sunt asigurate de prevederile privind la preţul echitabil.

Pe piaţa de capital autohtonă prevalează în totalitate ofertele publice de cumpărare care au un impact considerabil asupra lichidităţilor pe piaţă, prin consolidarea valorilor mobiliare în pachete mari. Lucru ce afectează negativ activitatea pieţei reglementate.

Accederea pe o piaţă reglementată de către emitenţi trebuie obligatoriu să aibă loc în urma unei oferte publice, deoarece pe o piaţă reglementată este necesar de companii stabile, cu potenţial de creştere şi cu valori mobiliare lichide. Pentru o dezvoltare continuă a pieţei de capital autohtone este necesar să fie pus un accent tot mai mare şi promovate ofertele publice de vânzare pentru a putea creşte nivelul lichidităţii pe piaţă. Totodată consider că trebuie promovate ofertele publice de vânzare atât în rândul emitenţilor, deţinătorilor de valori mobiliare, cât şi a investitorilor potenţiali locali.

Un impact pozitiv asupra perceperii mai bune a activităţii pieţei de capital ar fi în opinia mea, clasificarea ofertelor publice după aspectele teoretice pentru o claritate mai mare şi o comparaţie mai bună oferită investitorilor potenţiali locali, chiar în pofida faptului că din aspectul legal, reglementărilor lor nu sunt atât de mult separate. Totodată prezentarea statistică a tranzacţiilor de tip oferte publice ar fi bine să fie separate pe subdomenii după fiecare sens a ofertei publice şi tipul ofertantului.

Nu în ultimul timp, prezenţa statului este necesară pe piaţa ofertelor publice de vânzare. Procesele de privatizare care în Republica Moldova au loc prin intermediul licitaţiilor cu „strigare” ar fi bine să fie trecute prin intermediul ofertelor publice. Practica internaţională a dovedit, exemplul Poloniei sau României, că privatizarea activelor (companii) statului prin intermediul ofertelor publice au un impact pozitiv atât asupra încasărilor statului şi activităţii viitoare a emitenţilor cât şi asupra nivelului lichidităţii a pieţelor reglementate, dar şi asupra perceperii pieţei de către populaţiei şi atragerii de noi investiţii locali şi străine.

Un articol scris pentru edufin.md

Lasă un răspuns