Tendinte mondiale contemporane ale CTN de atragere a ISD

Una din existenţele preferinţele capitalului transnaţional din ţările avansate este predispunerea investitorilor străini de a investi în întreprinderile altor ţări mai mult, decât în firmele naţionale şi această predispunere are la bază şi preponderent interese economice. Alte existenţe sunt de caracter tradiţional: prezenţa resurselor naturale; impunerile vamale satisfăcătoare; climatul ecologic nefavorabil în ţările de provienenţă; sistemul impozitar în alte ţări care tind să atragă capitalul străin; reducerea considerabilă a cheltuielilor de transport; aprofundarea relaţiilor internaţionale etc.

Conform datelor World Investment Report 2006, topul ISD în lume este regionalizat în economiile aflate în curs de dezvoltare şi de tranziţie, şi anume: Hong Kong (China), Insulele Virgine Britanice, Rusia, Singapore, Taiwan şi Brazilia. Astfel, tot mai multe ţări recunosc faptul că ISD pot aduce beneficii sub forma accesului la resurse, pieţe şi tehnologii şi încurajează activ firmele autohtone spre internaţionalizare[1].

Datele arată că fluxul ISD se intensifică din an în an: despre extinderea capitalului străin ne menţionează practic toate ţările lumii, nu numai ţările Europei, ci şi Americii de Nord. După obţinerea independenţei, în anii 1960 şi secolului trecut, pas cu pas, a început să se majoreze ponderea ISD în diverse ramuri a mai multor ţări şi din Orient. Dacă până la războiul din Golful Piersic unica companie în ţară cu participarea capitalului străin era compania din Irak “Arabial Oil”, în care Kuweitul deţinea 60% de acţiuni, atunci spre finele anilor 2001-2004 numărul lor era de acum de 6 companii, din care: trei americane; două – din Marea Britanie şi una – cu participarea Germaniei[2].

În pofida faptului, că până la război industria petrolieră asigura în jur de 50% din PIB-l Irakului, având surse financiare îndeajuns, Irakul a luat cursul spre industrializarea şi diversificarea economiei naţionale, în scopul de a crea mecanismul, care ar putea să funcţioneze după finalizarea “epocii petrolului” majorităţii ţărilor cu economii echilibrate şi structurate cu ajutorul capitalurilor străine[3].

Ca urmare, în majoritatea ţărilor cu economii uniramurale prin intermediul ISD, s-a dezvoltat industria prelucrătoare, industria materialelor de construcţie, sistemul bancar, comerţul en-gros şi cu amănuntul, turismul, alte servicii. Afară de aceasta, creşterea ISD şi depozitelor bancare ale ţărilor în hârtiile de valoare ale Occidentului a atins aşa dimensiuni, că dividendele primite din ce în ce mai mult devin o sursă importantă pentru ţara receptoare.

Fără îndoială, că CTN joacă un rol esenţial în valorificarea noilor resurse şi în Europa, exemplul Norvegiei este nu unicul. Graţie extinderii capitalului străin, ţările europene au început să ocupe unul din locurile preferenţiale după venitul pe locuitor, cu toate consecinţele ce reiese din această practică benefică[4].

Intrările globale de ISD au crescut substanţial în 2005, fiind al doilea an consecutiv de creştere. Aceasta a fost determinată de fuziunile si achiziţiile transfrontaliere ce au reflectat alegerile strategice ale CTN având în vedere creşterea profiturilor corporatiste şi redresarea burselor. „Actuala evoluţie se bazează pe intrări mai mari de ISD, care au crescut în 126 din cele 200 de economii şi care reflectă o creştere economică puternică şi o performanţă economică înaltă în multe părţi ale lumii”, – a spus Dr. S.Panitchpakdi, Secretarul General al UNCTAD, la prezentarea Raportului mondial al investiţiilor 2006, întitulat „Investiţiile străine directe din economiile în tranziţie şi în curs de dezvoltare: rolul lor în dezvoltare[5].

În anul 2005 fluxurile globale ISD au fost cu 29% mai mari faţă de 2004, ajungând la 916 miliarde USD. În aceeaşi perioadă fluxurile către ţările dezvoltate au crescut cu 37% atingând 542 miliarde USD. Cele către ţările în curs de dezvoltare au crescut cu încă 22% şi au atins recordul de 334 miliarde USD. În aşa mod, ţările dezvoltate au atras 59% din ISD globale, ţările în curs de dezvoltare au atras 36%, iar Europa de Sud-Est şi CSI au însumat 4% .

Ţara care a atras cele mai multe ISD în perioada menţionată a fost Marea Britanie, urmată de Statele Unite ale Americii şi China. Membrii Uniunii Europene au fost şi ei bine reprezentaţi ca ţări receptoare. Nouă dintre cele 20 de economii cu cele mai mari fluxuri de ISD au fost în ţări în curs de dezvoltare sau cu economii în tranziţie. În ultimii ani, ISD au fost realizate de CTN în special prin fuziuni şi achiziţii transfrontaliere. În 2005, numărul acestora a atins un nivel apropiat apropiat de cel al boom-ului de fuziuni şi achizitii de la sfârşitul anilor ’90.

Acest fapt reprezintă o schimbare profundă în economia globală şi ca atare va avea consecinţe asupra relaţiilor economice şi politice internaţionale. CTN ce provin din ţările în curs de dezvoltare încearcă să fie mai competitive prin expansiunea atât pe pieţele din economiile în curs de dezvoltare ce evolueaza rapid, cât şi pe cele ale ţărilor dezvoltate, căutând însă şi modalităţi noi de reducere a costurilor.

Cea mai notabilă creştere a ieşirilor de ISD dintr-o ţară în curs de dezvoltare a fost în China şi în Asia de Vest. Un element important al ISD ale Chinei din afara graniţelor ţării este nevoia tot mai mare de resuse naturale, lucru sugerat şi de proiectele de investiţii în acest sector din America Latina şi Africa. Apariţia tărilor în curs de dezvoltare şi a economiilor în tranziţie din Europa de Sud-Est şi CSI ca importanţi investitori este argumentată istoric şi social (reieşind din evenimentele democratizării ţărilor postsocialiste) [6]. Ţările dezvoltate au continuat să însumeze marea majoritate a ieşirilor  de ISD. De fapt, aproape jumatate din ISD ale Europei îşi au originea în trei ţări: Olanda, Franţa şi Marea Britanie în această ordine. Ieşirile de ISD din Olanda au rezultat, în mare parte, din fuziunea dintre Royal Dutch Shell din Olanda şi Compania de Transport şi Comerţ Shell din Marea Britanie. Alţi investitori majori au fost companiile din Germania şi Spania.Fuziunile şi achizţiile transfrontaliere au influenţat creşterile recente ale ISD[7].

Creşterea fluxurilor ISD în lume au asigurat crearea noilor locuri de muncă, au accelerat creşterea volumului producţiei internaţională şi exporturilor mondial, vezi anexa 3.1, ceea ce demonstrează impactul pozitiv al CTN în economia mondială.

Volumul crescând al investiţiilor capitale în dependenţă de venitul pe locuitor mărturiseşte faptul, că ţările date tind spre o dezvoltare. Datele statistice demonstrează, că cu cât mai participativă este ţara în industria mondială, comerţ, cu atât mai mare este interesul faţă de ea din partea capitalului străin, spre exemplu, Singapore, probabil, a devenit leader în acest domeniu, deoarece în anii 90 volumul ISD, acumulate în raport cu PIB-ul, a constituit nivelul de 91,7%, majorându-se faţă de anii 70 de 5 ori.

Una din exigenţele pozitive ale IDS este valorificarea noilor capacităţi de producţie. Acest fenomen este caracteristic mai multor ţări, preponderent în regiunile învecinate cu centrele economice mondiale Prin susţinerea administraţiei publice locale, numai firmele SUA dispun în diferite ţări peste 200 de uzine de asamblare. În afară de cele americane, o deosebită activitate demonstrează cele din Europa Occidentală şi producătorii Japonezi. Este cunoscută practica concernului Volkswagen, care are o strategie de penetrare pe piaţa Americană, cu precădere în colaborare cu uzinele similare din Mexic (sau Brazilia), care numai începând din 1994 şi-a extins cu 60% capacităţile de producţie.

Perspective avantajoase a înscris şi concernul “Daimler Bentz”, “Xexcty”, care preconizează a investi peste 800 mln USD în noua uzină petrolieră din Mexic. Concernul “Nissan” suplimentar investeşte 1 miliard USD în filialele sale mexicane în speranţă de a mări exportul în SUA anual cu 200 mii motoare pentru automobil: se consideră, că industria autovehiculelor este cea mai dezvoltată şi eficientă ramură a economiei ţărilor latinoamericane, care a obţinut o dezvoltare numai după apariţia acestei mari companii. Aproape 600 mln USD vor fi investiţi în următorii trei ani decătre companiile germane în industria turismului din Mexic, care din ce în ce devine mai atrăgătoare pentru capitalul străin.

Lumea dezvoltată continuă să fie prima destinaţie a ISD, atrăgând peste două-treimi din intrările la nivel mondial. Triada – Uniunea Europeană (UE), Statele Unite ale Americii şi Japonia – au înregistrat 71% din intrările şi 82% din ieşirile de ISD din 2000, la nivel internaţional. Până la sfârşitul anilor `90, aici erau înregistrate aproape 50,000 CTN şi aproape 100.000 de filiale străine ale unor asemenea corporaţii. Din Triadă, Uniunea Europeană s-a remarcat atât ca sursă, cât şi ca destinaţie pentru ISD. Intrările record (de 617 miliarde dolari) au fost stimulate şi de progresul înregistrat în procesul regional de integrare, în timp ce alte ţări din vestul Europei (în special Elveţia) şi Statele Unite ale Americii rămân principalii parteneri ai UE.

Structura ISD s-a schimbat în interiorul triadei. Japonia a devenit mai importantă ca destinaţie pentru ISD şi mai puţin importantă ca sursă, chiar dacă valoarea sa ca investitor străin este încă mult mai mare decât cea de primitor de ISD. Rolul Statelor Unite ale Americii, de investitor străin major în ţările Triadei, a fost preluat de Uniunea Europeană, care, ca grup, rămâne dominantă atât ca investitor, cât şi ca receptor de ISD. Schimburile între membrii Triadei sunt în creştere (40% din totalul ieşirilor de ISD au avut ca destinaţie ţările membre ale Triadei în 1999, faţă 1985). Dintre membrii Triadei, Japonia şi Uniunea Europeană domină întrun număr mai mare de ţări decât Statele Unite ale Americii(1985-1999). Triada conduce şi în clasamentul primelor 100 de companii transnaţionale. Dintre acestea, 91 îşi au sediile centrale în Triadă, iar proporţia lor în acest clasament a crescut treptat în ultimul deceniu[8].

Ţările dezvoltate din afara Triadei care sunt menţionate în topul celor 100 CTN sunt Australia, Canada şi Elveţia.

Peste 90% din fluxurile de ISD către ţările dezvoltate işi au originea în alte ţări dezvoltate. ISD au crescut în toate cele trei sectoare. Cel primar a câştigat în importanţă, reflectând tendinţaglobală de a investi în petrol, minerit şi în alte activităţi legate de resursele naturale. S-au înregistrat ISD mai mari şi în domeniul manufacturier, în special în metal şi în produse din metal, reflectând preturile ridicate ale mărfurilor. O evoluţie importantă a ISD s-a înregistrat şi în sectorul autovehiculelor şi al echipamentelor de transport. Serviciile – în special industria de telecomunicaţii şi serviciile financiare – au atras şi ele ISD masive.

Perspectivele favorabile privind ISD sunt atenuate de un tablou politic inegal. Există un grad mai mare de privatizare şi mai multe scutiri de impozite; dar, pe de alta parte, într-o serie de ţări au fost invocate măsurile restrictive şi problemele de securitate. De exemplu, în Statele Unite ale Americii au existat proteste vis-à-vis de problema securităţii. Atât în U.E., cât şi în Statele Unite ale Americii, există ingrijorări tot mai mari referitoare la propunerile de achiziţii străine în legatură cu energia, serviciile de infrastructură şi alte industrii ce implică „o dimensiune a securităţii.” Investitorii din ţările în curs de dezvoltare şi din economiile în tranziţie, nerabdători să obţină bani de pe pieţele şi din resursele ţărilor dezvoltate, s-ar putea confrunta cu creşterea presiunii în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de transparenţă şi de management al corporatiilor.

Imaginile dramatice a recentelor tendinţe în ISD sunt nivelele continue mari de creştere a fluxurilor şi refluxurilor. Acestea au crescut cu o rată anuală de 42% în ultimii 20 de ani, şi valoarea lor integră constituie peste 2.3 trilioane USD. Volumul vînzărilor şi cumpărărilor, care cuprind companiile, ce sunt incluse în lista primelor 100 corporaţii transnaţionale.

Firmele Uniunii Europene, urmate de firmele din Statele Unite, erau cel mai mari achiziţionari de venituri prin activităţile de vînzări-cumpărări a ISD în ţările în curs de dezvoltare.

De menţionat, că privatizarea în Europa de Est care s-a desfăşurat în anii 90, a fost cel mai important mijloc în anii recenţi de atragere a IDS în Europa Centrală şi de Est. În general, participarea străină în procesul de privatizare este mai mare decât participarea localnicilor în acesteregiuni. O majoritate de 50 cele mai mari privatizări din lume în timpul perioadei anilor 1986-2000 au avut loc în ţările în curs de dezvoltare, preponderent cu participarea CTN.

CTN nou create şi reformate în ţările-recipiente se deosebesc, de regulă, prin progresul său faţă de industriile locale indiferent de domeniul de activitate.

O tendinţă destul de binevenită de extindere a ISD, şi nu numai de către CTN, este eficienţa crescândă a capitalului. În industria constructoare de maşini eficienţa utilizării braţelor de muncă în cadrul CTN este în mediu cu 20-23% este mai înaltă, decât la firmele constructoare de automobile americane, iar eficienţa utilizării capitalului fix este în mediu cu 50% mai înalt, decât în companiile americane. La hotarele anilor ’90 ai sec. XX productivitatea muncii la uzinele americane din Marea Britanie era în mediu cu 30% mai înaltă decât indicatorul analog la firmele naţionale; în industria electronică şi electrotehnică – cu 35%, industria constructoare de maşini – cu 45%. Aceeaşi situaţie se menţionează şi la firmele japoneze. În Franţa, la hotarele anilor ’90, productivitatea muncii la firmele cu capital străin era în mediu cu 27% mai înaltă, decât la firmele naţionale, printre care în industrie – cu 36%. În acelaşi timp venitul pe locuitor – mai mare cu 64%, volumul exporturilor – cu 45%.

Formarea unor ramuri întregi ai industriei contemporane în multe ţări a avut loc preponderent graţie eforturilor CTN. Aşa, apariţia şi dezvoltarea industriei electronice în Singapore, ca şi în alte ţări noi industrializate, are loc modernizarea industriei textile, uşoare şi de încălţăminte, nemijlocit legate de fuziunea capitalului american. Spre sfârşitul anilor ’80 CTN au  creat în această regiune 9 uzine pentru producerea semiconductoarelor şi 42 de uzine, amplasate în ţările ASEAN. Pe de altă parte, conform datelor statistice mondiale, numai în Singapore sunt supuse falimentarii în jur de 40% întreprinderi noi create, iar printre firmele cu capital mixt, acest indicator constituie numai 7%.

Importanţa colaborării guvernelor în businessul mondial se accentuează prin faptul, că pe măsura dezvoltării producerii internaţionale transmiterea know-how de la întreprinderile-mame la fiice are loc mult mai rapid. După calculele lui R.Vernon, care a analizat transmiterea tehnologiilor de producere a peste 954 produse la 57 CTN americane în perioada 1945-1975, s-a constatat că întreprinderile-fiice aveau posibilitatea Vs din know-how, deja peste 2-3 ani după implementarea acestora în SUA. Printre altele, dacă în anii 1946-1980 se transmitea numai 18,2% din tehnologiile produselor noi, apoi în anii 1971-1975 – deja 51,6% [9]. Actualmente schimbul de informaţie nouă pe piaţa mondială cel puţin 85% revine CTN.

Analizând diferite aspecte de migraţie a capitalului străin în ţările unde el este amplasat, în opinia autorului, trebuie de avut în vedere, că numai valoarea absolută a ISD nu reflectă întocmai rolul lor în economia naţională. Ca exemplu, poate fi utilizată experienţa Coreei de Sud, unde în perioada anilor 1986-2000, aceste valori au atins numai 1,6% din investiţiile capitale totale ale statului. Dar aceste investiţii au fost alocate în ramurile avantajoase – construcţii de maşini, aparataj electric, prelucrarea metalelor, producerea maselor plastice, industria chimică, farmaceutică, care au reînnoit totalmente industria ţării. CTN favorizează soluţionarea problemelor vulnerabile ale economiilor naţionale.

Aşa, în incinta programului de securitate alimentară, în ţară au fost organizate întreprinderi mixte împreună cu firma germană J.Heinitz, care a construit o fabrică pentru producerea produselor alimentare pentru copii, valorificând 10 milioane USD. Pe lângă stimularea producerii în diferite domenii de activitate, CTN permit de a reduce cu 50-70% costurile producţiei noi, reduc perioada de proiectare a produselor noi până la 14-20 luni, menţin rabatul producţiei noi la nivel de 1-7%. În timp ce firmele de sine stătător elaborează şi implementează tehnologiile şi produsele noi, de regulă, de calitatea mult mai inferioară, apar multiple neajunsuri la primele partide, diminuând valoarea produselor noi cu 20-30% din volumul total.

Reieşind din avantajele nominalizate în ţările UE, în mediu se creează anual cca 185 CTN şi această formă contemporană organizaţională este deosebit de răspândită în Franţa şi Marea Britanie, unde se concentrează între 49 şi 16% din toate întreprinderile UE.

Majorarea productivităţii muncii şi salariilor către anii ’90 ai sec. XX au motivat starea, când operaţiile cu manopera muncii înalte, în special în Hong- Kong, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan au provocat ineficienta acestor operaţii. Mai târziu, acest fapt a provocat amplasarea acestor procese neatractive în ţările mai puţin dezvoltate economic (Malaezia, Filipine, Thailand etc). CTN detreapta întâi au trecut la efectuarea proceselor de producere mai complicate şi cu manopera muncii mai mare: producerea componentelor electronice, schemelor integrate, calculatoarelor, blocurilor de memorie, ceasornicelor electronice, mini-calculatoarelor, produselor electronice managere.

Perfecţionând relaţiile în CTN, companiile naţionale, pas cu pas, au trecut de la fabricarea elementelor asamblate la asamblarea de sinestătătoare a diferitor produse electronice. Aceasta a permis a începe de sine stătător lucrările de cercetare ştiinţifică, care depăşeau tehnologiile implementate deja. Urmând această cale, firma “Cobra”, spre exemplu, a început producţia unui modul original de mini-computer, care depăşea după parametrii săi tehnici analoagele, produse după licenţele străine. Dar aceasta este mai repede o excepţie, decât o regulă. Însăşi Coreea de Sud, lovindu-se de problema micşorării poziţiei concurenţiale ale produselor sale, a întrodus măsuri severe pentru atragerea investiţiilor străine. Spre deosebire de conducerea anterioară, care promova alianţă economică cu alte ţări, actualmente a simplificat procedura birocratică de atragere a ISD. Au fost introduse înlesniri considerabile pentru domeniile prioritare.

După investigaţiile autorului şi conform opiniilor specialiştilor ONU, dependenţa dintre investiţiile din exterior şi creşterea economică într-o ţară sau alta, nu este atât de evidenţiată. Spre exemplu, Singapore şi Hong-Kong actualmente nu profită de fluxuri mari ai capitalului străin, dar ritmul accelerat de dezvoltare se menţine. Deopotrivă, în Nigeria şi alte state capitalul străin este atras în cantităţi mari, dar economia ţării se dezvoltă relativ lent. Acelaşi lucru e şi cu investiţiile capitalului străin în prezent din R.Moldova şi România, unde se observă, că nu demult au început de sine stătător să-şi demonstreze imaginea sa pe piaţa mondială, ca mai apoi CTN să se intereseze de ele. Privitor la acest fenomen, autorul este de părere că ISD nu sunt capabile de a substitui oficial ajutoarele economice a ţărilor slab dezvoltate. Taiwan, prin exemplu, a creat economia sa de la zero, utilizând eficient ajutoarele SUA [10]. Şi totuşi, este imposibil de a evidenţia la direct corelaţia dintre volumul ISD şi unii indicatori macroeconomici ai diferitor ţări: dincolo de ISD există un set întreg de factori, care determină creşterea economică, inclusiv direcţiile prioritare de dezvoltare de lungă durată.

Fără aparate şi utilaje moderne bazate pe tehnologii înalte, produsele filialelor CTN americane ar fi fost mai puţin competitive, iar dezvoltarea rapidă a industriei petroliere din Marea Britanie, precum şi a altor domenii de activitate, cum ar fi: industria nucleară, de producţiei a cauciucului, chimică, agricultura (care s-a dezvoltat graţie tehnicii de mecanizare din contul capitalului american şi canadian).

Guvernul englez spre reanimarea unor regiuni economice s-a realizat cu succes graţie ISD. Graţie ISD japoneze, a fost restructurată economia regiunii Wales prin producerea aparatajelor electronice de uz casnic, regiunii Scoţia prin producerea calculatoarelor şi programelor soft ajutată de SUA.

După cum demonstrează practica, firmele locale suferă de un mare decalaj economic în raport cu cele străine[11].

 Faţă de piesele de calculator, japonezii au cerinţe sporite, atârnându-se destul de sceptic. “Fortuna, de exemplu, descrie aşa o situaţie, când managerul firmei “Mitsubishi Electric” din Wales, după studiul a 100 de furnizori potenţiali, a semnat contract de colaborare cu 36 din ei, totodată, el a insistat la controlul riguros al calităţii pieselor autohtone, care se preconizau de a fi cumpărate de la furnizorii potenţiali.

Despre importanţa capitalului străin vorbeşte şi ponderea lui în livrările producţiei pe pieţele naţionale şi internaţionale24. Intensificarea exporturilor a fost şi rămâne o caracteristică de bază a CTN, spre exemplu, Exporturile din Mexic sunt asigurate de CTN, aşa, în 1986 ele au constituit 58%, inclusiv: în ramura industriei aparatajelor electrice – 65,6%; în industria constructoare de maşini – 97%. Aceşti indicatori sunt mult mai înalţi, decât la ţările în curs de dezvoltare. Creşterea exporturilor din Mexic au făcut-o atractivă pentru SUA şi Mexic a devenit una din cele mai mare partener al SUA (după Canada şi Japonia). Ca rezultat, din momentul implementării noului model de dezvoltare cum este politica uşilor deschise, care a schimbat politica accentuată pe importuri, Mexic a început mai mult să exporte, şi-a crescut rezervele valutare şi acumularea de capitalul.

Conform previziunii Băncii Asiatice, exportul chinezesc va creşte anual cu 15-16%, în special pe contul exportului capitalului întreprinderilor, construite pe baza ISD. Aceasta permite dea lichida dependenţa dezvoltării economice a ţării, numai de exportul petrolier, foarte mult dependent de oscilaţiile cererii pe piaţa mondială. Se evidenţiază modernizarea proceselor de producţie în industria constructoare de maşini, textilă, poligrafie. Producătorii autohtoni activ importă utilaj tehnic, piese de asamblare, pentru a organiza procesele de producţie în baza tehnologiilor străine de vârf. Aceşti factori au provocat crearea unei noi zone economice, ceea ce este o etapă deja cunoscută, etapa precedentă procesului de integrare.

Rolul CTN în creşterea volumului exporturilor ţărilor gazde derivă din capitalul şi tehnologia adiţională, din know-how-ul managerial implementat, dar şi din accesul la pieţele regionale sau globale unde activează CTN. Totodată, resursele autohtone vor fi completate cu alte resurse care vor permite extinderea portofoliului de produse consumate pe piaţa internă sau destinate exportului, ceea ce va conduce la creşterea competitivităţii şi a avantajelor economiei gazdă. În cazul ţărilor confruntate cu investiţii interne reduse, datorită constrângerilor financiare, CTN pot conduce la creşterea exporturilor prin simplul aport de capital pentru exploatarea resurselor naturale şi a forţei de muncă ieftine. Astfel, CTN preiau riscul lansării unor produse noi la export. Acesta a constituit de fapt rolul istoric al CTN în dezvoltarea exporturilor economiilor slab dezvoltate. În prezent, acest rol s-a transgresat în special spre exporturile de produse care înglobează un grad înalt de tehnologizare, spre produse a căror cerere este dinamică în comerţul mondial: produsele electronice, aparatele, maşinile etc.

Expansiunea producţiei internaţionale are ca forţă motrice dezvoltarea acestor societăţi, care au apărut şi s-au dezvoltat pe fondul a trei factori principali25.

Primul factor constă în liberalizarea politicilor economice: deschiderea graniţelor naţionale, liberalizarea fluxurilor de ISD şi de portofoliu sau de alte acorduri de cooperare şi investiţionale.

Cel de-al doilea factor este accentuarea progresului tehnologic, care conduce la creşterea costurilor şi a riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor pieţe mondiale, prin delocalizarea internaţională a producţiei, pentru a diversifica aceste riscuri. Pe de altă parte, reducerea costurilor de transport şi de comunicare a facilitat integrare mai eficientă a operaţiunilor la nivel global, precum şi transportul componentelor sau al produselor finite în căutarea eficienţei economice, a avantajelor comparative date[12]. Acestea contribuie în mod esenţial la creşterea ponderii ISD motivate de creşterea eficienţei, cu importante implicaţii asupra creşterii competitivităţii exporturilor ţărilor recipiente şi, implicit, asupra creşterii economice.

Al treilea factor menţionează creşterea concurenţei, care este de fapt rezultatul celorlalţi doi factori amintiţi anterior, impune explorarea unor noi pieţe de către companii, atât pentru a reduce costurile de producţie, cât şi pentru valorificarea mai eficientă a rezultatului final, dar impune şi abordarea unor noi forme de producţie internaţională, de proprietate şi de aranjamente contractuale, care să potenţeze forţa lor pe piaţă, cum ar fi fuziunile, achiziţiile, participarea minoritară sau majoritară etc.

Aceste forţe motrice acţionează pe termen lung. Comportamentul investiţional al firmelor este de asemenea puternic influenţat de schimbările pe termen scurt ale ciclurilor de afaceri, lucru dovedit de recentele tendinţe ale investiţiilor străine directe.

Două categorii de servicii au contribuit în mod decisiv, îndeosebi în anii ’80 şi ’90, la globalizarea relaţiilor de afaceri: cele de consultanţă şi cele financiare. Firmele de consultanţă pentru realizarea de obiective industriale (consulting engineering), cele de consultanţă în gestiune, de audit, firmele de consultanţă juridică au avut un rol important în uniformizarea normelor şi regulilor tehnice, comerciale, financiar-contabile şi de drept în mediul internaţional al afacerilor. Firmele din sectorul financiar – case de asigurări, bănci comerciale, bănci de investiţii – au impus, de multe ori prin acţiuni concertate, liberalizarea treptată a mişcărilor de capitaluri şi au creat încă din anii ’60 o piaţă cu vocaţie globală – piaţa eurovalutelor. Prin implicarea directă pe piaţa tranzacţiilor intercorporaţii, aceste firme – aşa-numitele merchant banks – au făcut posibilă realizarea unor mega-afaceri în domeniul achiziţiilor şi fuziunilor.

CTN industriale şi terţiare au început să se implice tot mai mult în tranzacţii pe pieţele financiare internaţionale; ele se diversifică înspre activităţi financiare, se „financiarizează”. Tocmai această diversitate de activităţi – industriale, terţiare, financiare-integrate într-o reţea de conglomerat dă specificul transnaţionalelor globale.

Pe de altă parte, operaţiunile financiare ale marilor bănci internaţionale şi ale societăţilor multinaţionale duc la integrarea pieţelor financiare internaţionale, iar mişcarea capitalurilor tinde să devină în mare măsură autonomă, în raport cu finanţarea producţiei şi a schimburilor. Un sistem financiar global privat este în curs de structurare, incluzând în reţeaua sa de multinaţionale, băncile comerciale şi de investiţii, europieţele, pieţele de produse financiare derivate (futures şi options), marile centre financiare mondiale (New York, Londra, Tokyo).

Totuşi, în viziunea autorului, faptul că dacă o ţară doreşte să se orienteze spre o „promovare activă” a ISD către exterior, acest lucru depinde de mai mulţi factori, inclusiv de situaţia balanţei de plăţi a unei ţări şi de potenţialul investitorilor. Ar fi mai bine ca ţările cu venituri reduse să-şi concentreze atenţia pe crearea unui mediu de afaceri competitiv şi îmbunătăţirea posibilităţilor firmelor în ţara de origine, mai degrabă decât să promoveze ISD către exterior.

 

Lasă un răspuns