Teoria sociala defineste …

Teoria socială defineşte referinţa empirică a metodei de investigare, modul de considerare a realităţii, tipurile de date selectate din mesajul implicit al faptelor sociale. Metoda de cercetare se dezvoltă în strânsă legătură cu temeiurile teoretice care au generat-o şi generează date sociale utilizabile doar în acest cadru teoretic. Transferurile de metode de la o teorie la alta presupun şi transferuri ale premiselor teoretice şi ideologice care le-au generat. Astfel, metodologia cercetării sociale se bazează pe asumații teoretice apriori.

Metoda este modul de producere a cunoaşterii. Metodologia este ştiinţa despre metodă. O orientare metodologică presupune o logică de cercetare ce se asociază unui set coerent de principii teoretice componente din fiecare clasă de elemente. Orientările metodologice din cadrul ştiinţelor sociale sunt clasificate după diverse metode. Spre exemplu, Donald S. Tull vorbeşte despre conturarea a trei practice diferite de cercetare, cum ar fi: metoda obiectivistă, metoda subiectivistă şi metoda fenomenologică. Tull porneşte de la o clasificare a practicilor de cercetare folosite de diverşi cercetători după criteriul explicitării metodelor de cercetare. Astfel, metoda obiectivistă îşi propune testarea ipotezelor, utilizând proceduri statistice explicite şi teste ce pot fi repetate de alţi cercetători. Metoda subiectivistă realizează de asemenea testarea ipotezelor, dar este mai puţin riguroasă în ceea ce priveşte independenţa cercetătorului şi explicitatea procedurilor. Metoda fenomenologică respinge testarea ipotezelor, afirmând faptul că cercetarea nu poate fi absolut independentă; un obiect poate fi văzut doar de un subiect, ca atare orice metodă este subiectivă.

În opinia lui Lazăr Vlăsceanu , criteriul principal în funcţie de care clasificăm orientările metodologice este reprezentat de principiile teoretice care au generat un anumit mod de abordare a realităţii sociale. Acestea au acţionat ca principii metodologice. Criteriul este unul teoretic, cu relevanţă metodologică. Cu referire la teorie, o concepţie interesantă întâlnim la David Bohm, care consideră teoriile modele de înţelegerea lumii şi nu doar niveluri ale cunoaşterii. El susţine că “…o teorie este în primul rând o formă de înţelegere, o modalitate de a privi lumea, şi nu o formă de cunoaştere a felului cum este ea”.

Deci, teoriile caută explicaţii asupra lumii, iar metodologia călăuzeşte cercetarea. Legile descoperite de teorie devin principiile metodologiei. Astfel, în momentul în care printre legităţile dezvoltării ştiinţei a fost menţionată integrarea, şi am văzut modul în care acesta a fost şi este o prezenţă indiscutabilă în cadrul ştiinţei contemporane, într-un final integrarea sau interdisciplinaritatea are tot dreptul de a pretinde de a fi unul dintre principiile metodologice.

 

Lasă un răspuns