Climatului investițional în Republica Moldova

 

Prin climatul investiţional se subînţelege totalitatea factorilor politici, social-economici, financiari, socio-culturali, organizatorici, juridici şi geografici, care sunt prezenţi, într-o ţară sau alta, şi care atrag „sau resping” capitalul străin”.

Toate ţările lumii au elaborate, în prezent, politici de atragere a investiţiilor străine. Aceste politici au în vedere următoarele momente:

  • Dreptul asupra terenului,  vizând forma prin care se poate accede la terenul pe care se realizează investiţiile sau la alte categorii de teren.
  • Stimulente investiţionale, vizând, mai ales, scutiri de impozite şi taxe, alte facilităţi acordate investitorilor străini.
  • Dreptul de intrare şi stabilire vizând mai ales accesul la piaţă, formele de investire, domeniile, condiţiile de retragere sau repatriere a profitului etc.

Experienţa mondială arată că ameliorarea climatului investiţional reprezintă condiţia principală de atragere a investitorilor străini. Crearea climatului investiţional favorabil a fost şi va rămâne şi pe viitor una dintre principalele sarcini ale politicii economice a ţărilor cu economie de piaţă şi a celor cu economie în tranziţie. Analiza surselor literare mondiale, ce ţin de investiţiile străine, demonstrează că, iniţial, climatul investiţional în diferite ţări se deosebea considerabil în funcţie de orânduirea lor economică, de nivelul de dezvoltare şi de scopurile politicii economice. Ulterior, a apărut tendinţa durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile investiţionale naţionale, care s-a intensificat, în ultimul sfert al sec.XX şi la începutul secolului XXI, sub influenţa proceselor de globalizare. Tendinţa respectivă a apărut după stabilirea „regulilor de joc” unice în sfera activităţii investiţionale din cadrul grupărilor economice deja existente.

O influenţă esenţială asupra climatului investiţional al ţării o are, de asemenea, politica economică a statului în domeniul investiţiilor de capital străine; participarea ţării la sistemul de convenţii internaţionale; gradul şi metodele intervenţiei statului în economie; eficienţa activităţiiaparatului de stat; consecvenţa în promovarea politicii economice. Influenţa statului asupra climatului investiţional se efectuează prin intermediul politicii industriale: stimularea cooperării dintre investitorii străini şi cei autohtoni, stimularea activităţii de export a întreprinderilor cu participarea străină etc.

În ultimul deceniu, marea majoritate a ţărilor lumii au perfecţionat întruna climatul investiţional, făcându-l mai atractiv pentru investitorii străini. Astfel, numai în anul 2004, un număr de 102 ţări şi-au modificat regimurile investiţionale, anume pentru a atrage mai multe investiţii străine Au fost simplificate procedurile de „intrare” în ţară a investiţiilor straine, au fost reduse impozitele şi s-au deschis noi sectoare pentru investitorii străini. Ţările lumii s-au pomenit atrase într-o concurenţă acerbă în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru investiţiile străine. Liberalizarea regimurilor investiţionale a fost deosebit de cuprinzătoare şi profundă în anii 2003-2005[1].

Experienţa mondială demonstrează că elementele climatului investiţional în ţările în curs de dezvoltare şi în cele cu economia în tranziţie, în mare măsură, sunt incomparabile cu cele din ţările dezvoltate. În politica de atragere a capitalului străin, guvernele lumii aplică o diversitate mare de măsuri speciale de atragere a investiţilor străine: fiscale, vamale, financiare şi de altă natură.

Potrivit opiniei celor mai mulţi specialiştii în materie, în ultimul deceniu, trăsătura cea mai caracteristică în evoluţia capitalului străin constă în faptul că ţările dezvoltate nu îşi impun capitalul lor altor ţări, ci, din contra, ţările lumii se află într-o concurenţă acerbă între ele pentru atragerea acestora În plus, concurează între ele în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru capitalul străin şi cel autohton chiar şi cele mai dezvoltate ţări din Uniunea Europeană. Germania şi Franţa, Marea Britanie, Olanda şi alte ţări ale UE sunt tot mai mult îngrijorate de faptul că plecarea capitalului peste hotare ar conduce la reducerea locurilor de muncă şi a veniturilor statului în favoarea altor ţări, în care climatul investiţional este mai favorabil.

Deşi, în prezent, în Republica Moldova învestesc întreprinzători din 42 de ţări, iar fluxul de ISD este în creştere, ţara noastră are nevoie de o schimbare radicală în această privinţă[2].

Climatul investiţional al unei ţări este compus dintr-o mulţime de factori sau elemente, foarte eterogene după conţinutul lor şi care pot fi grupate după mai multe criterii. Aceste elemente sunt de natură economică, financiară, politică, socială, legislativă, geografică etc., care atrag sau resping investitorii străini. Economiştii consideră că factorii principali care fac o ţară mai atractivă decât altă pentru investiţii străini sunt:

  1. existenţa unor importante resurse naturale;
  2. posibilitatea producerii bunurilor cu  costuri mai mici, în special datorită unei forţe de muncă mai ieftină;
  3. stabilitatea legislativă;
  4. nivelul libertăţilor economice şi existenţa unui sistem juridic eficient;
  5. măsura dezvoltării infrastructurii;
  6. nivelul progresului tehnic şi calitatea resurselor umane;
  7. dimensiunea pieţei interne şi posibilitatea accesului    spre    pieţele externe dedesfacere;
  8. riscurile politice, financiare şi de altă natură, mai mari sau mai mici;
  9. nivelul impozitelor.

 

În prezent, climatul investiţional în Moldova are atât unele părţi forte, care fac ţara noastră atractivă pentru investitorii străini, dar şi unele elemente, unele trăsături, care, din contra, resping investitori din alte ţări.

Principalii factori care fac Moldova atractivăpentru investitorii străini sunt:

  1. Amplasarea strategic avantajoasă a ţării – ea reprezintă un coridor de transport între Est şi Vest şi dispune de o amplasare geografică favorabilă în centrul Europei. Ea este situată între pieţele mari ale Ucrainei şi Rusiei şi enorma piaţă a Uniunii Europene. Amplasarea Moldovei atrage investitorii cointeresaţi atât de pieţele ţărilor fostei Uniuni Sovietice, cât şi de cele ale Europei de Vest.
  2. Solurile roditoare (80% din teritoriul ţării îl constituie cernoziomurile), condiţiile climaterice excelente pentru agricultură (creşterea unui şir de culturi), existenţa edificiilor şi a terenurilor, preţurile relativ nu prea înalte –Moldova este bogată în soluri fertile şi deja utilizează aceste avantaje, producând vin, fructe şi carne, pe care le exportă. Ea dispune de posibilităţi de producere a mărfurilor ecologic curate. Agricultura reprezintă unul dintre domeniile, care ar cointeresa cel mai mult investitorii străini.
  3. Forţa de muncă ieftină, calificată, cunoscătoare de limbi moderne – Moldova dispune de o forţă de muncă calificată, accesibilă la preţuri mult mai mici, decât în multe alte ţări ale Europei. Acest fapt, în mare parte, determină cota relativ înaltă a veniturilor în unele domenii,

 

Principalii factori care  „resping investitorii străini sunt din Republica Moldova:

  1. Instabilitatea politică – aceasta se referă, în primul rând, la problema nesoluţionată cu Transnistria, care rămâne sursa potenţială a confruntărilor politice. Reglementarea conflictului transnistrean va permite extinde aplicarea legilor Moldovei pe întreg teritoriul ţării şi scoaterea mai rapidă a economiei din starea de criză.
  2. Birocratismul, corupţia şi protecţionismul – careţin de conduita incorectă a autorităţilor locale, de administrarea excesivă. Pentru majoritatea investitorilor străini, corupţia este obstacolul principal pentru efectuarea businessului în ţara noastră. Cercetarea sociologică „Costul iniţierii businessului în anul 2004”, efectuată de către Asociaţia antreprenorilor businessului mic, a arătat că doar 10% din moldoveni consideră posibilă iniţierea businessului fără dare de mită. Investitorii străini şi cei autohtoni nu sunt satisfăcuţi de faptul că pentru îndeplinirea formalităţilor birocratice este necesar un timp foarte îndelungat şi costuri foarte mari. Intervenţia birocraţilor în activitatea agenţilor economici reduc, în mare măsură, toate avantajele Moldovei. Spre exemplu, trecerea încărcăturilor prin vamă durează, în medie, trei zile şi jumătate şi costă circa 250 dolari. Legile, orientate asupra combaterii mitei şi corupţiei, sunt aplicate periodic, drept măsuri speciale. Economia subterană, şi în prezent, ocupă unul dintre primele locuri în Europa – mai mult de 60% din întreprinderile mici şi mijlocii nu sunt înregistrate oficial şi nu achită niciun fel de impozite.
  3. Dependenţa economiei de materia primă importată – limitează investiţiile străine în ramurile orientate spre piaţa internă. În cazul stopării de către Rusia a livrărilor de petrol şi gaz va fi posibilă stoparea creşterii economiei, fapt ce va conduce la micşorarea atractivităţii ţării pentru investitorii străini. Se va începe reducerea ISD, şi mai apoi şi refluxul investiţiilor străine din ţară.
  4. Lipsa bazei legislative sigure, instabilitatea ei –  instabilitatea bazei legislative se caracterizează printr-un risc mare de modificare a legislaţiei, modificări în mecanismul economic şi cel juridic de reglementare de către stat a investiţiilor străine, ce nu corespund realităţii. În Republica Moldova, a fost adoptată legea care contribuie la statornicirea stabilităţii pentru investitorii străini. Aceasta este Legea cu privire la investiţiile în activitatea antreprenorială, care plasează investiţiile străine în Moldova în cadrul bazei legislative europene. Însă, deşi există legea respectivă, proprietatea companiilor străine, deseori, a fost confiscată fără compensaţiile corespunzătoare. Pentru atragerea investitorilor străini Republica Moldova, trebuie nu numai să se adopte legi şi hotărâri, dar şi să se asigure respectarea acestora.
  5. Administrarea corporativă nedezvoltată şi nivelul scăzut al culturii-business vizavi de investitori –  Investitorii, care activează în Moldova, se confruntă cu managementul ineficient, insuficienţa cunoştinţelor, metodele învechite de administrare. Astfel, dacă, în SUA, practic, fiecare funcţionar ori lucrător anual, în decurs de 40 de zile îşi perfecţionează nivelul de calificare, atunci, în ţara noastră, acest fenomen este considerat ireal.
  6. Nivelul insuficient de dezvoltare a infrastructurii –  Infrastructura socială se află într-o stare catastrofală din cauza insuficienţei de investiţii pentru perfecţionarea ei; companiile de transport nu-şi onorează funcţiile lor directe; lipseşte deservirea înaltă şi garanţiile de protecţie a proprietăţii. Mulţi investitori, care au vizitat Moldova şi s-au confruntat cu realitatea de aici (birocraţie, lipsă de protecţie din partea organelor de drept şi a celor de control, metode necinstite de efectuare a concurenţei), se dezic nu numai de voinţa de a investi mijloace, ci şi de a activa în ţara noastră.
  7. Neîncrederea în sistemul bancar, eficienţa scăzută a altor agenţi ai pieţei financiare autohtone(dezvoltarea insuficientă a pieţei hârtiilor de valoare, a companiilor de asigurare, a sistemului fondurilor de pensii). Actualmente, băncile din Moldova nu reprezintă instituţii serioase de finanţare a economiei, deoarece resursele lor sunt foarte mici şi foarte costisitoare. Ele nu sunt în stare să acorde un spectru larg de servicii şi să concureze cu băncile străine. Lipseşte credibilitatea nu doar din partea investitorilor străini, ci şi din partea populaţiei locale şi a clienţilor (nu se păstrează tainele privitoare la investiţii; dobânzile se modifică permanent; există riscul pierderii proprietăţii. Conform datelor Asociaţiei Băncilor Moldovei, în situaţia din 01.01.06, reţeaua bancară consta din 15 bănci comerciale, care includeau 572 de instituţii, dintre care 146 de filiale, 176 de reprezentanţe, 250 de agenţi, cu numărul total de angajaţi mai mare de 6000 persoane. În proprietate străină, se aflau 9 bănci. Doar 6 dintre cele 15 bănci comerciale au o situaţie financiară stabilă – activele lor fiind mai mari de 1 mlrd.lei.

În sectorul bancar, în prezent, continuă procesul consolidării: cota a cinci dintre cele mai mari bănci în volumul total al activelor bancare a depăşit 70%. Cota activelor, ce aparţin băncilor autohtone, constituie doar 17,5%. Conform ratingului siguranţei băncilor, în lista liderilor intră: 1. Mobiasbanca S.A.; 2. Victoriabank S.A.; 3. Moldova-Agroindbank S.A.; 4. Moldinconbank S.A.; 5. Banca Socială S.A.; 6. Banca de Economii S.A. Evaluarea sistemului financiar din Moldova efectuată în anul 2004 de către Fondul Monetar Internaţional a arătat, că setul de documente normative şi instrucţiuni de asigurare a activităţii băncilor, adoptat în Moldova, în general, corespunde standardelor internaţionale, în acelaşi timp, în structura sistemului bancar există următoarele deficienţe: sporeşte rolul statului în afacerile sectorului financiar; lipseşte transparenţa în problemele apartenenţei băncilor şi a clienţilor. Piaţa de Valori a Moldovei, deşi are o infrastructură creată (Bursa de Valori, Depozitarul de Stat, 22 de companii de brokeri, 14 registratori independenţi, 12 organizaţii de administrare a investiţiilor, 6 fonduri investiţionale, 6 companii de audit, 5 organizaţii de evaluare a valorilor mobiliare), funcţionează slab şi nu corespunde standardului pieţei de capital civilizate.

Piaţa Valorilor Mobiliare în Moldova se află în etapa de dezvoltare şi permanent se perfecţionează. În general, ea se caracterizează prin: volume nu prea mari de efectuare a operaţiunilor cu valorile mobiliare; dezvoltarea slabă a bazei materiale (lipsa investiţiilor suficiente pentru crearea atât a bazei materiale a pieţei, cât şi a subsistemelor de asigurare a ei); gradul înalt de riscuri, ce ţin de valorile mobiliare (riscuri creditare, ale dobânzilor, riscul lichidităţii, valutar, legislativ). Piaţa de stat a valorilor mobiliare, în prezent, este extrabursieră şi se efectuează prin intermediul băncilor comerciale ale Moldovei – dealeri primari, care activează pe piaţa valorilor mobiliare de stat şi procură valorile mobiliare atât din cont propriu, cât şi din contul investitorilor – clienţi ai lor. Actualmente, valorile mobiliare ale Moldovei circulă doar pe piaţa internă de valori, deoarece în republică, deocamdată, lipseşte experienţa accesului investitorilor străini pe piaţa moldovenească internă a obligaţiunilor de stat. Resursele financiare interne ale Moldovei.

 

 

Lasă un răspuns