Conceptul de bursa

În ceea ce priveşte definirea burselor de valori, întâlnim în legislaţia ţărilor cu tradiţie bursieră abordări similare, dar cu diferite nuanţe în plan juridico-instituţional sau funcţional.

Astfel, în Securities and Exchange Act, 1934 din SUA se dă următoarea definiţie:\r\n„Termenul bursă (Exchange) desemnează orice organizaţie, asociaţie sau grup de persoane, înregistrată sau nu în calitate de corporaţie, care constituie, menţine sau pune la dispoziţie un spaţiu sau/şi condiţii pentru întâlnirea cumpărătorilor şi vânzătorilor de titluri financiare sau pentru realizarea într-altfel a funcţiilor îndeplinite în mod curent de o bursă de valori, aşa cum acest termen este în general înţeles, şi include locul de negocieri şi condiţiile adiacente de care dispune acea bursă”.

Astfel, spre deosebire de doctrina europeană, cea americană foloseşte un singur termen (exchange) pentru a defini două instituţii (a căror esenţă este, practic, aceeaşi, fiind doar forme diferite ale pieţei de capital) pentru care pe Continent se folosesc termeni diferiţi. În Europa, se face distincţie între bursă – ca piaţă oficială, reglementată, şi celelalte pieţe de valori mobiliare, altele decât bursa – pieţele extrabursiere. Această diferenţiere provine din abordarea clasică a pieţei de capital.

În legea japoneză din 1948, definiţia este mai sumară:\r\n„Termenul bursă de valori la care se face referire în prezenta lege desemnează orice persoană înregistrată în calitate de corporaţie în termenii prezentei legi pentru a pune la dispoziţie o piaţă în vederea tranzacţiilor cu titluri financiare”.

În sistemul francez, „bursa este piaţa valorilor mobiliare”. Conform Legii din 2 iulie 1996, cea mai mare parte a burselor de valori mobiliare sunt pieţele reglementate – pieţe oficiale pe care se tranzacţionează toate valorile mobiliare. Pieţele reglementate impun constrângeri speciale pentru a garanta o funcţionare regulată a negocierilor, faţă de celelalte pieţe care nu cunosc acest gen de dispoziţii de protecţie a investitorilor. Pieţele nereglementate (de gré à gré) nu sunt lăsate în totalitate la discreţia părţilor contractante, ci se supun unor reguli de origine publică sau privată. În acelaşi timp, sistemul bursier francez este complex, cu o structură multiplu compartimentată, după titlul de produse financiare tranzacţionate, fiecare dintre aceste compartimente având regulamente de funcţionare proprii. Pentru toate se foloseşte termenul de piaţă (marché), însoţit de determinare (premier marché, second marché, nouveaux marché etc.).

La fel, în sistemul belgian (Legea din 4 decembrie 1990) bursa de valori mobiliare este definită ca:\r\n„o piaţă de titluri unde tranzacţiile sunt publice şi unde oricine poate, prin mijlocirea unui intermediar admis de bursă, să achiziţioneze sau să cedeze valori mobiliare (…) înscrise pe această piaţă.”

Sintetizând cele de mai sus, vom considera următoarele: existenţa unei pieţe pentru titluri financiare, localizarea tranzacţiilor într-un spaţiu special destinat derulării acestora şi dotat cu mijloacele tehnice necesare, desfăşurarea tranzacţiilor pe baze concurenţiale şi asigurarea accesului tuturor celor interesaţi la informaţia bursieră, negocierea, încheierea şi executarea contractelor după o procedură consacrată, prin intermediul unor firme şi persoane fizice şi/sau juridice specializate.

 

Lasă un răspuns