Vreau sa tranzacţionez aur. Cum procedez?

În momentul în care doresc sa îmi protejez portofoliul faţă de inflaţie sau pur şi simplu doresc să speculez pe creşterea preţului aurului, instrumentele pe care le am la îndemână sunt multiple.

\r\n

Cea mai intuitivă dintre variante este cea în care cumpăr efectiv aur fizic – fie de la o bancă, fie pur şi simplu în diverse forme, de pe piaţă (bijuterii, monezi etc).

\r\n

Problema pe care o ridică această investiţie este legată de depozitarea aurului, pe de o parte, şi de lichiditatea lui – capacitatea de a-l vinde rapid pentru a putea dispune, la nevoie, de lichidităţi. Cea mai lichidă variantă este cea în care îl cumpăr de la o bancă care îl şi depozitează, având garanţia că îl pot oricând vinde înapoi băncii, la preţul pieţei. Însă voi plăti costuri de depozitare şi îmi voi asuma riscul incapacităţii de plată a băncii respective.

\r\n

A doua variantă este de a cumpăra produse derivate (CFD, Forex, contracte futures) pe aur. Deşi această variantă poate prezenta certe avantaje speculative, protecţia pe termen lung nu se poate realiza foarte uşor prin instrumentele derivate. Fiind instrumente care se tranzacţionează în marjă, va fi nevoie ca întotdeauna când preţul aurului variază să completez cu suma necesară pentru acoperirea marjei (dacă preţul merge într-o direcţie contrară). În plus, am costuri de finanţare pe care trebuie să le plătesc pentru produsele derivate (Forex şi CFD-uri) care, deşi nu sunt semnificative pe termen scurt, pot deveni suficient de mari pe termen lung. Astfel, se poate întâmpla ca ceea ce câştig din evoluţia favorabilă a preţului să pierd pe acest cost de finanţare dacă menţin poziţia, să spunem, un an de zile.

\r\n

Cea de-a treia variantă este să construiesc un portofoliu ponderat cu acţiuni ale unor companii de exploatare a zăcămintelor de aur – companii al căror preţ va depinde întotdeauna de preţul aurului. Avantajul acestei opţiuni este că pot menţine investiţia un timp indefinit dacă tranzacţionez acţiunile respective fără marjă, fără a avea un cost de finanţare şi fără a fi afectat de fluctuaţiile pieţei (pentru că nu am marjă). Principala problemă rămâne identificarea celor mai relevante companii din acest sector şi deschiderea unor conturi de brokeraj care să permită accesul direct pe acele burse unde acţiunile companiilor respective se tranzacţionează. Conturi de brokeraj care vin cu sume minime necesare şi cu comisioane diferite.

\r\n

În fine, cea de-a patra şi cea mai simplă variantă este tranzacţionarea de ETF-uri. Singura problemă pe care o poate ridica aceasta este tendinţa conservatoare a investitorilor care nu sunt dispuşi să tranzacţioneze ceea ce nu cunosc. Iar ETF-urile sunt foarte puţin cunoscute în România.

\r\n

În momentul în care cumpăr un ETF pe aur, cumpăr un produs sintetic, similar unei unităţi de fond, care are în spate o structură fixă şi ponderată de acţiuni la diverse companii de exploatare a zăcămintelor de aur. Atunci când cumpăr un astfel de certificat (ETF= exchange-traded fund) cumpăr valoarea compusă a mai multor companii din sectorul respectiv. Plătesc un singur certificat însă, în fapt, deţin acţiuni la mai multe companii. ETF-ul îmi uşurează munca de selectare a celor mai reprezentative companii din sectorul respectiv.

\r\n

Ca modalitate de investiţie în aur este cea mai simplă – deşi, din nou, nu cea mai la îndemână dată fiind necunoaşterea acestui instrument – deoarece se tranzacţionează fără marjă, similar unei acţiuni, nu presupune costuri de finanţare, preţul se actualizează permanent şi se păstrează fidel evoluţiei cotaţiei aurului, are lichiditate maximă întrucât există permanent un market-maker care asigură cotaţie şi se poate păstra un timp indefinit – pierderea sau profitul se înregistrază doar când se marchează, respectiv când certificatul se vinde.

\r\n

Sursa: http://www.bursa.ro

Lasă un răspuns