Legea lui Parkinson (part.III)

Unul dintre cuvintele cheie în organizații și companii din întreaga lume este eficiența. Într-un mediu complex și o piață acerbă, capacitatea de a produce mai mult cu minim de resurse este puternic încurajată și căutată, motiv pentru care adoptăm tot soiul de comportamente care să ne ajute să devenim mai eficienți, mai ales în raport cu timpul: facem mai multe lucruri deodată (multitasking), investigăm câștigul asociat unei sarcini in raport cu timpul necesar, ne trezim cu ”noaptea-n cap” ca să facem mai multe „chestii” într-o zi, ș.a.m.d. Uneori funcționează, alteori nu.\r\n\r\nPentru că mă număr printre cei care sunt într-o permanentă luptă cu timpul, trebuie să recunosc: încă nu am găsit rețeta perfectă.\r\n\r\nTotuși, una dintre regulile sau legile care m-au pus serios pe gânduri este aceea a lui Parkinson:\r\n\r\nExistă o tendință naturală a oamenilor de a rezolva o sarcină cu un maximum de resurse care se alocă.\r\n\r\n\r\nNaturală sau nu, ea contravine cu principiile eficienței. Probabil că de aici vine și dificultatea de a ne gestiona eficient timpul.\r\n\r\nDacă o sarcină se extinde pentru a umple timpul alocat realizării ei atunci nu ne rămâne decât să alocăm mai puțin timp sarcinilor, cel puțin pentru început. Ceea ce ne provoacă cel mai mult este faptul că, desi alocăm un anume timp pentru o sarcină, de multe ori nu reușim să ne încadrăm în acel perimetru temporal și atunci ajungem la concluzia că nu are sens să mai planificăm de la bun început. De exemplu, dacă îmi propun să scriu un articol în jumătate de oră și nu voi reuși să îl finalizez decât în 2 ore, este destul de probabil ca data viitoare să nu mai aloc un anume interval pentru scrierea articolului, ceea ce este destul de riscant, pentru că atunci pot să ajung tocmai în situația în care voi petrece 5 ore pentru scrierea unui singur articol!\r\n\r\nCa să nu ajungem în situația în care petrecem timp exagerat de mult pentru lucruri care pot fi făcute într-un timp scurt, e important să ne menținem acest obicei de a distribui un anumit interval pentru fiecare sarcină în parte. Cu timpul, vom dobândi deprinderea de a face această alocare corect fără a depăși intervalul.\r\n\r\nAșadar, vă invit să vă treceți în agendă sau în calendarul online nu doar ședințele și întâlnirile, ci și activitățile și sarcinile pe care le aveți de rezolvat. Astfel, șansele să vă treziți la finalul zilei cu doar 2 lucruri bifate în lista de to-do scad considerabil. Pe lângă aceasta, vă propun o tehnică ce merită încercată: tehnica Pomodoro. Practic, recomandă împărțirea timpului de lucru pe unități de 25 de minute de muncă și apoi 5 minute pauză.\r\n\r\nCine e pregătit să aibă o zi productivă?\r\n\r\n \r\n\r\nsursa: http://www.bringiton.ro

Lasă un răspuns